Valurile binecuvântării

Prin valurile binecuvântării
Dumnezeu atinge viața omului. Ele nu vin toate odată, pentru că sufletul nu poate cuprinde deodată tot ce Dumnezeu vrea să îi ofere. Vin pe rând, asemenea valurilor mării care ating țărmul: unul pregătește terenul, altul spală, altul aduce viață nouă, altul te împinge înainte.
Binecuvântările nu sunt doar momente frumoase, ci lucrări ale lui Dumnezeu, fiecare având scopul ei, fiecare venind exact la timp.

⸻

Valurile care mângâie.
Sunt binecuvântările care vin în momentele de oboseală, atunci când simți că nu mai ai cu ce să continui. Poate fi un om care spune exact cuvântul de care aveai nevoie, o mângâiere în inimă după o rugăciune rostită cu suspine, o bucurie mică care îți aduce zâmbetul înapoi. Aceste valuri nu par mari, dar sunt cele care vindecă încet, care îți așază sufletul pe picioare. Ele sunt felul lui Dumnezeu de a-ți spune: „Sunt aici, nu ești singur.”

⸻

Valurile care împing înainte
Uneori Dumnezeu trimite valuri care nu te lasă să stai pe loc. Sunt situații în care ușile se închid, apare neliniștea aceea care te cheamă spre schimbare. Nu sunt momente confortabile, dar sunt momente necesare. Ele îți amintesc că viața nu este făcută pentru a te opri în ea, ci pentru creștere.

⸻

Valurile care curăță.
Sunt poate cele mai dificile, dar au cea mai mare putere. Aceste valuri spală fricile, atașamente greșite, planuri care nu erau pentru tine, oameni care trebuiau să plece, obiceiuri care te țineau blocat.
Uneori simți că viața lovește stânca din tine, că tot ce era solid se clatină. Dar aceste valuri nu vin ca să distrugă, ci ca să curețe. Ele îți lasă sufletul liber, capabil să primească ceea ce urmează.
După ce trec, descoperi că respiri altfel, gândești altfel, vezi altfel.

⸻

Valurile care aduc rod
După perioade de așteptare sau de luptă, vin valurile binecuvântărilor vizibile – acelea în care se văd împlinirile, răspunsurile, ușile larg deschise. Nu sunt doar daruri materiale, ci momente în care îți dai seama că Dumnezeu a lucrat pe ascuns multă vreme. Aceste valuri sunt rezultatul credinței, al răbdării, al tăcerii suportate cu nădejde. Ele sunt dovada că fiecare lacrimă, fiecare rugăciune, fiecare pas prin întuneric a avut un rost.

⸻

Valurile de har.
Vin ca o surpriză cerească. Fără să le ceri, fără să le cauți, fără să le înțelegi. Simți doar cum te învăluie o pace, o bucurie, o lumină sau o putere care nu poate fi explicată omenește.
Aceste valuri sunt momentele în care Dumnezeu vine aproape în mod personal: când citești un verset și simți că ți-a fost spus ție, când atingerea Lui îți inundă inima, când lacrimile îți curg fără tristețe, doar din recunoștință.

Valurile nu vin la comandă. Vin când e nevoie. Și chiar atunci când pare că marea s-a liniștit, când nu se întâmplă nimic, Dumnezeu lucrează în adânc. Tăcerea dintre valuri nu înseamnă absență, ci pregătire.
Acolo se înnoiește puterea, credința, răbdarea. Acolo se pregătește următorul val. A trăi în valurile binecuvântării înseamnă a trăi cu încredere.
Să nu forțezi, să nu grăbești, să nu disperi.
Să lași harul să vină la timpul lui, știind că fiecare val are rostul lui și că toate lucrează împreună pentru binele tău.
Dumnezeu nu binecuvântează doar călătoria, ci și țărmul, și marea, și liniștea, și furtuna.
Iar atunci când valurile binecuvântării vin – mici sau mari – ele îți spun același lucru:
Dumnezeu încă te vede. Dumnezeu încă lucrează pentru tine.
Diana G. U.